Mijloace fixe vs obiecte de inventar

Antreprenorii sunt de cele mai multe ori nedumeriți în ceea ce privește diferența dintre obiectele de inventar și mijloacele fixe. Aceste două elemente pot fi destul de ușor confundate dacă nu sunt luate în considerare câteva aspecte, care totuși, le diferențiază contabil și fiscal.

Pentru a lămuri această problemă, voi face o mică analiză comparativă între cele două tipuri de bunuri.

Obiectele de inventar sunt bunuri care au o durată de funcționare mai mică de un an. Acestea sunt recunoscute în contabilitate drept o cheltuială în totalitate în momentul achiziției și dării în funcțiune și nu este nevoie să se calculeze amortizare.

Mijloacele fixe sunt bunuri generatoare de beneficii economice viitoare și care sunt deținute de o entitate pentru o perioadă mai mare de un an. Acestea sunt utilizate în producția de bunuri, prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terților sau pentru a fi folosite în scop administrativ.

Codul fiscal prevede și o limită a sumei (valorii de intrare) în vederea încadrării în categoria de mijloc fix, iar aceasta trebuie să fie superioară limitei de 2.500 lei per bucata.

Cu toate că fiscal se prevede acest plafon, este posibil totuși ca, în cazul unui activ care la data intrării în patrimoniu are un cost de achiziție cu o valoare mai mică decât această limită de 2.500 lei, să se poată recupera fie imediat, prin darea lor în consum, fie pe seama cheltuielilor cu amortizarea. Acest plafon este așadar o optiune, metoda aleasă se aplică în funcție de politicile contabile aprobate de antreprenor.

Pentru mijloacele fixe, spre deosebire de obiectele de inventar, în fiecare lună se calculează și se înregistrează amortizarea bunului respectiv.

Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că pe durata de viață a acelui bun (de exemplu, un laptop în valoare de 2.700 lei cu durata de viață de 3 ani), se recunoaște în proporție egală, eșalonat în fiecare lună (din cele 36 de luni) o cotă parte din valoarea de intrare pe cheltuială (în cazul de față, 75 de lei), până când întreaga valoare a bunului este trecută pe cheltuială.

Atenție! Nu orice mijloc fix se amortizează. Excepție fac acele mijloace fixe care nu își pierd valoarea în timp datorită folosirii, așa cum sunt terenurile, operele de artă sau locuințele de protocol.

Pentru a se putea stabili care este durata de viață a unui mijloc fix, există un catalog de clasificare a mijloacelor fixe în care sunt menționate, sub forma unor intervale de ani, duratele normale de funcționare a acestora.

Astfel că, entitatea poate să aleagă în funcție de mijlocul fix pe care îl deține, un anumit număr de ani de amortizare din intervalul stabilit în respectivul catalog.

Așadar, pentru mijloacele fixe, spre deosebire de obiectele de inventar, în fiecare lună se calculează și se înregistrează amortizarea bunurilor respective.

//]]>